Despre carte: 2015 / Primăvara victorioasă a anului 1945. Armata Roșie se grăbește la Berlin - „pentru a distruge parazitele fasciste din bârlogul ei”. Războiul se apropie de sfârșit și pentru prima dată soldații au o licărire de speranță de supraviețuire. Dar ultimele bătălii sunt încă înainte - cele mai dificile și sângeroase, care îi vor împărți în vii și morți... „Luptele de la Berlin au fost groaznice. Capete tăiate zăceau sub picioare, era o mizerie. Și cu cât este mai aproape de centru, cu atât este mai periculos pentru viață. Dar am vrut să trăiesc! Iată un alt bloc, o casă, un atac - și atât! Miroase a Victorie! Dar faci pasul greșit și - „bună ziua, Shishkin”. Câți tipi s-au pierdut!... Toată lumea avea un banner, dar nu toată lumea era menită să-l arboreze...” „La Berlin, am comandat un grup de asalt. Cinci tancuri, un pluton de mitralieri și un pluton de sapatori. Au mers încet înainte, lipindu-se de pereții caselor pentru a proteja cel puțin o parte de „faustniks”. Oricine intra cu mașina în mijlocul străzii a fost imediat incendiat. Am ajuns la o intersecție mare, iar din spatele casei din colț era un foc continuu. Criminal. Infanteria stătea jos, iar eu nu aveam dreptul să lansez tancuri fără gânduri sub faust și tunuri antiaeriene. A luat o mitralieră, a coborât din tanc și a plecat la recunoaștere, apoi, împreună cu infanteriei, a coborât din clădire pentru a-i afuma pe nemți. Primul etaj a fost recucerit, iar la al doilea un glonț mi-a străpuns piciorul. Osul nu a fost atins. M-au târât înapoi, m-au dus într-o casă și m-au bandajat acolo. Unul dintre oamenii noștri a spus că aceasta este casa în care a locuit feldmareșalul Paulus înainte de război. S-a odihnit două zile în batalionul medical „în concediu medical”, apoi s-a întors șchiopătând la companie, fără maxime, spunând: Doamne ferește, să moară în bârlogul inamicului, cu o clipă înainte de Victorie. Și nu aveam autocompătimire sau teamă de moarte…»